Brăila 2021: Capitală Culturală Europeană. O candidatură (in)utilă?

 

George Șipoș

Marian Ghionu

 

Constantin Chiriac este directorul general al Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, a fost coordonatorul proiectului de succes Sibiu CCE 2007 și este singurul român membru în comisia care desemnează şi monitorizează Capitalele Culturale Europene. În 2011, Regele Belgiei Albert al II-lea l-a decorat cu ordinul de Ofiţer al Ordinului Coroanei pentru activitatea profesională[1].

Acum mai bine de un an, în februarie 2012, Dl Chiriac  a fost intervievat de un cotidian național[2] pe tema candidaturilor românești la titlul de Capitală Culturală Europeană (CCE)[3]. Întrebat fiind „Care sunt oraşele româneşti cu potenţial pentru competiţia din 2020?”, Constantin Chiriac a răspuns, printre altele: “Galaţiul trebuie să-şi dea mâna cu Brăila. Delta Dunării trebuie asociată fie cu Tulcea sau Galaţi, fie cu staţiunile de pe Litoral şi Constanţa.”

 

Poate că lucrurile se văd mult mai clar de la Sibiu sau din comisia care evaluează candidaturile decât se văd de aici, de aproape. Cert este că nu era nevoie să așteptăm până la interviul Dlui Chiriac din 2012 pentru a acționa, dar acum, când oamenii care și-au demonstrat competență în acest domeniu la nivel internațional ni le pun pe tavă, părerea mea este că trebuie să ne facem o datorie de onoare din a le pune în aplicare.

 

Argumentele „contra”

 

Într-o altă intervenție, de data aceasta pentru agenția națională de știri Agerpres, Dl Chiriac declara:

 

Eu consider că România poate să promoveze în această clipă 10-12 posibile oraşe, centre de regiune, care să intre în competiţie la modul serios, numai că trebuie să-şi asume fiecare comunitate […]  acest gând, să găsească unitate la nivelul diversităţii reprezentării politice şi în acelaşi timp trebuie gândit la modul serios tot ceea ce înseamnă împletirea ofertelor culturale, cu zona educaţională, cu zona cercetării, cu partea socială, cu tot ceea ce înseamnă infrastructură, nu numai culturală. Sunt foarte multe probleme de abordat şi trebuie rezolvate. Să vă dau exemplu Bulgaria, care este de două ori mai mică decât România, candidează în 2019, deja au nouă oraşe care sunt în competiţie. Trebuie, pentru că ei anul acesta intră în competiţie, în luna august se vor prezenta în faţa juriului.[4]

 

Dupa ce Sibiu CCE 2007 a fost declarat un „model de succes” de către Parlamentul European, enumerarea argumentelor pro candidatură nu pare a mai fi necesară. Iată însă, pour la bonne bouche, ce spune tot Dl Chiriac:

 

Ce a cîştigat Sibiul în 2007? Comisia Europeană a venit în 2004 cu cele mai dure întrebări: câte hoteluri de cinci stele aveţi? Le-am răspuns: niciunul. Câte hoteluri de patru stele aveţi? Niciunul. Dar de 3? Niciunul. Azi avem un hotel de cinci stele în Sibiu, avem hoteluri de patru stele şi nu mai vorbesc de cele de trei stele. Sibiul a fost reabilitat total, nu s-ar fi întâmplat acest lucru dacă nu ar fi fost capitală culturală europeană. Apoi în 2008 şi 2009 am avut o creştere a vizitatorilor cu 15-20% faţă de 2007. Este un rezultat excepţional, mai ales că restul capitalelor culturale, în mare parte, au raportat o scădere a vizitatorilor după festival. Am avut în medie 60.000 de spectatori zilnic. Asta pune Sibiul pe prima poziţie din lume ca număr de vizitatori. Dar la buget am fost pe locul 89.[5]

 

Trebuie menționat aici că beneficiile unei candidaturi nu sunt garantate de nimeni și nimic, profitul fiind generat de strategia și managementul proiectului ca un tot (nu doar pentru anul de referință, cel al candidaturii, ci și înainte și mai ales după). Iar profitul nu este exclusiv material. În cazul Sibiului, 2007 a dus nu numai la unificarea forțelor locale pentru reamenajarea orașului și la o expunere internațională fără precedent, dar și la cotarea orașului cu 3 stele de către specialiştii ghidului Michelin, făcându-l astfel singurul oraș din România de acest nivel[6].

 

Dar, atingerea unui asemenea standard nu este la îndemâna oricui. Pentru succesul proiectului e nevoie mai întâi de un solid sprijin al forțelor politice locale, care trebuie să își unească forțele și să treacă de diferențele doctrinare și personale și să pună interesele urbei pe prim plan. Proiectul nu poate fi sprijinit de o alianță politică, pentru a fi apoi distrus de opoziție odată ajunsă la putere. Crearea unei organizații non-guvernamentale este și ea o condiție sine qua non a candidaturii. Această organizație trebuie să adune lideri ai societății civile, ai scenei politice, ai lumii afacerilor, ai educației și culturii nu numai din orașul Brăila, ci și din Galați, ba chiar și din Tulcea. Proiectul Brăila CCE 2021 nu poate aparține numai municipalității Brăila, ci întregii regiuni, singura modalitate pentru a scoate zona din anonimatul internațional cultural și turistic.

 

Pentru acest scop este esențial ca toți cei implicați și interesați în susținerea proiectului să înțeleagă că nu nominalizarea în sine este scopul principal al acestui demers, ci participarea la competiție.[7] Atitudinile cinice, defetiste și neîncrezătoare, teama de eșec fără a încerca măcar, ca și cum valoarea s-ar măsura exclusiv prin câștigarea competiției vor conduce inexorabil la renunțarea la acest proiect. Fără să înțelegem că mai înainte de a ne măsura cu alte orașe ale Europei, trebuie să fim în stare să ne măsurăm cu noi înșine nu vom putea intra în competiție.

 

Acum e timpul să avem curajul să ne privim în oglindă și să ne spunem: Da, se poate! Să lăsăm deoparte orgoliile personale și să ne uităm la imaginea de ansamblu, să renunțăm la râsul prostesc de noi înșine și să ne dăm credit pentru ceea ce putem îndeplini, să ne concentrăm la construirea unui viitor orașului Brăila și al regiunii pe care să nu ne fie rușine să-l lăsăm în urmă pentru copiii noștri.


[4] http://www.agerpres.ro/media/index.php/cultura/item/188548-INTERVIU-Constantin-Chiriac-Romania-ar-putea-avea-o-Capitala-Culturala-Europeana-in-2021-.html

 

[7]În orice caz, cel mai important lucru va fi competiţia. Din ea România va avea foarte mult de câştigat. Aproape că nu prea contează cine câştigă la selecţia pentru capitală culturală europeană, mai important este ca oraşele să îşi arate orgoliul să zic asa.adevarul.ro/news/societate/expertul-european-constantin-chiriac-daca-era-agresiva-romania-spera-capitala-culturala-europeana-2019-1_50ad841a7c42d5a66396992d/index.html


1 comentariu la “Brăila 2021: Capitală Culturală Europeană. O candidatură (in)utilă?”
  1. Brăila 2021: Capitală Culturală Europeană. O candidatură (in)utilă? | braila2021.ro a spus:

Comentariul tau