Nota: voi mentiona si sursa si autorul cand le voi gasi, am primit materialul pe e-mail.

Se impune cu prisosinta schimbarea unor paradigme preluate si acceptate de totii romanii, datorita neconcordantei lor cu realitatea obiectiva. Cu totii am invatat   la   scoala,  iar  copii  nostrii  o  fac  si  acum,  ca  poporul  roman  este rezultatul  „contopirii  dacilor  cu  romanii”, iar limba romana este o limba ce a derivat  latina  vulgara  (latina  vulgaris)  in  urma  cuceririi  romane  a  Daciei, Devenite  ca leit  motiv  al istoriei noastre predate in scoli si licee, aceste doua „invataminte   adanci”  socheaza,  la  o  analiza  mai  atenta,  prin  lipsa  lor  de realism  istoric.  Dar  sa  analizam  aceste  aspecte,  insistand  in special pe cel legat de limba romana.

In primul rand trebuie sa analizam momentul cuceririi Daciei de catre Imperiul Roman (de fapt doar a 14% din teritoriu), in ansamblul istoriei acestuia si mai ales in analogie cu celelalte cuceriri romane. Tabelul urmator indica provinciile cucerite de romani, anul cuceririi, anul evacuarii si anii de stapanire romana in respectiva regiune.

Provincia

Anul cuceririi

Anul evacuarii

Anii de stapanire romana

Ilirya & Dalmatia

168 i.e.n.

476 e.n.

644

Epirus & Achaea

168 i.e.n.

395 e.n.

563

Macedonia

146 i.e.n.

395 e.n.

541

Thracia

46 i.e.n.

395 e.n.

441

Moesia

44 i.e.n.

395 e.n.

439

Pannonia

10 i.e.n.

408 e.n.

418

Dacia

106 e.n.

271 e.n.

165 (!!!)

Din cate se poate observa din tabelul de mai sus, Dacia a fost singura provincie din intreg Imperiul care a avut mai putin de 200 de ani de stapanire romana. In Britannia romanii au stat 500 de ani, iar englezii nu sunt deloc latini. Pamanturile Transilvaniei au fost sub ocupatie maghiara mai bine de 1000 de ani, si totusi romanii ardeleni nu si-au uitat limba si obiceiurile si nici n-au invatat maghiara in proportie de masa. La toate aceste se adauga faptul ca romanii nici nu visau sa dispuna de mijloacele si metodele Imperiului Austro-Ungar (religie, accesul la functiile administrative ingradit pentru cetatenii de etnie romana, ceea ce i-ar fi „cointeresat” pe unii sa renunte la limba, nume, obiceiuri si religie). De asemenea, romanii, turcii, bulgarii nu au reusit sa schimbe nici limba macedonenilor, aromanilor, cuto-vlahilor de la sud de Dunare, care sunt intelesi doar de romani. De asemenea, in Malta, stapanirea romana a fost de peste 800 de ani, iar maltezii nici acum nu vorbesc o limba de origine latina. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca italiana (deci la ei acasa!) este alaturi de franceza, limba „de origine latina” care se aseamana cel mai putin cu LATINA! Toate aceste ne demonstreaza ca istoria mai trebuie studiata, iar paradigmele acceptate candva in istoria noastra tumultoasa (oarecum explicabil in acele momente) trebuie indepartate pentru instaurarea adevarului istoric pe baze pur stiintifice si nu din dorinta de afirmare sau dominare asupra altor popoare.

Dar sa continuam! Se pune totusi intrebarea, de ce limba noastra romana se aseamana atat de bine cu latina. De ce 70% din masa vocabularului (totalitatea cuvintelor uzuale folosite si cunoscute de toti vorbitorii unei limbi) „provine” din latina? Unul din marii nostri istorici, Nicolae Densusianu, ne ofera un posibil raspuns, in lucrarea sa „Dacia preistorica”: „latina vulgara” pomenita de istorici, era limba marelui neam al tracilor, iar latina era o „traca literara”. De asemenea, el ne spune, ca „romanii la Sarmizegetusa n-au avut nevoie de talmaci” (Nicolae Densusianu – Dacia preistorica, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1989)

Cum se poate explica altfel faptul ca dispunand de mijloace reduse de comunicare, neexistand un invatamant de masa, taranii acestor locuri (vechii daci) au reusit sa invete limba latina atat de bine, creand o limba unitara pe un teritoriu atat de vast, limba pe care istoria nu a creat-o nici macar in Italia unde si in zilele noastre dialectele din nord (Toscan si Lombard) si cele din sud (Calabrian si Sardinian) fac oamenii sa nu se inteleaga intre ei. Acelasi fenomen il intalnim si in Franta unde un provensal nu se intelege cu un normand, vorbind limbi atat de diferite. O multitudine de dialecte exista si in tara noastra, dar diferentele dintre acestea nu sunt o piedica in fata comunicarii dintre oameni. Un maramuresean si un oltean se inteleg fara probleme, iar exemplele ar putea continua la infinit, pentru ca situatia din Romania este unica aproape in Europa, unde oamenii sunt capabili sa comunice intre ei prin limba insusita de mic copil acasa, si nu doar prin limba literara studiata in scoli, asa cum se intampla in Franta, Italia, Anglia, etc. Si atunci cum se poate sa credem ca, vechii tarani daci au invatat atat de bine limba latina de la soldatii din legiunile romane, recrutati din toate provinciile imperiului, si care – culmea! – nu stiau nici ei prea bine latina? Daca privim o harta, vom vedea ca sub stapanirea romana a intrat aproximativ 14% din teritoriul vechii Dacii. Presupunand prin absurd ca romanii ar fi infaptuit in Dacia Felix o opera extraordinara de romanizare, reusind sa impuna limba latina unei intregi populatii dace, in doar 165 de ani); ce i-a facut totusi pe restul dacilor liberi (carpii, costobocii, dacii mari, etc) sa se „romanizeze” de buna voie, in exact aceeasi perioada??? Pentru ca limba romana este o limba unitara, vorbita pe intreg teritoriul Romaniei Mari si nu doar in regiunile stapanite odinioara de romani.

Convingerea specialistilor istorici care au avut curajul sa iasa din sabloanele impuse, a fost aceea ca dacii, getii, apartinand marelui neam al tracilor erau urmasii aryenilor, acei proto-europeni, din care s-au desprins toate popoarele indo-europene. Singura explicatie logica este aceea ca mai bine de jumatate din lexicul de baza al limbii romane provine direct din vechea limba a pelasgilor, a acelor proto-europeni de care am vorbit. Latinii nu au fost si ei decat un neam din arborele traci. Acest lucru o spun poetii si istoricii romani. Vergilius (70 – 19 i.d.H.), in a sa epopee „Eneida” imortalizeaza faptele eroului principal Eneea, trac de origine, supravietuitor al razboiului troian. Conform legendei, acesta a migrat in peninsula Italica, fiind considerat intemeietorul poporului roman. De asemenea, marele istoric Dio Cassius a spus: „si iarasi sa nu uitam ca Traian – Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci”.

Marele neam al tracilor numara un numar impresionant de triburi. Dupa Mircea Eliade, numarul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se ridica la cca. 200 („Dictionar al religiilor”, pag.265), iar prof. Dumitru Balasa a alcatuit un tabel al acestora, numarand nu mai putin de 150 de ramuri tracice („Tara Soarelui” sau „Istoria daco-Romaniei”, ed. Kogaion, 1997).Triburile esentiale fiind cele ale Dacilor, Getilor, Ramanilor (întemeietorii Troiei), Bessilor (metalurgisti) , Latinilor etc. Herodot (425 BC) considera: „Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, Tracii au multe nume, dupa regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleasi la toti” (Fontes, I, 65).( Dr. Napoleon Savescu, „NOI NU SUNTEM URMASII ROMEI” , cap I subcap. 10, pag 85)

In 1786 W. Jones a intuit si afirmat provenienta sanskritei, elinei si latinei dintr-o „limba matca”. De atunci numerosi cercetatori s-au straduit sa reconstruiasca aceasta limba „matca”, generând doua teorii care sustin doua origini: limba indo-europeana, pe de o parte si limba aryana pe de alta parte ( localizata in Europa preistorica) .

Marja Gimbutas (http://www. webcom.com/ gimbutas/ welcome.html), profesor la Universitatea din Los Angeles, California, spune:” România este vatra a ceea ce numim „vechea Europa”, o entitate culturala cuprinsa între 6500-3500 î.d.H., axata pe o societate matriarhala, teocratica , pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europene patriarhale, de luptatori, din epocile Bronzului si Fierului. A devenit de asemenea evident ca aceasta straveche civilizatie Europeana precede cu câteva milenii pe cea Sumeriana, facând imposibila ipoteza conform carea civilizatia razboinica si violenta a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob” (Dr. Napoleon Savescu, „NOI NU SUNTEM URMASII ROMEI „ , cap I subcap. 2, pag.26).

Conform unui studiu publicat de curand, privind evolutia speciei umane, in functie de vechimea cromozomiala, s-a ajuns la concluzia ca „prima femeie” a aparut în sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a fost în nordul Egiptului, iar de aici spre Peninsula Balcanica si spatiul Carpato-Danubian (Dr. Napoleon Savescu, „ORIGINEA RASEI UMANE: CEI ZECE ADAMI SI CELE OPTSPREZECE EVE”).

Profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig în cartea ” The Indo-european heritage”, aparuta la Nelson-Hall Inc.,Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa, a mileniului 5 î.d.H., care-si avea locul în centrul României de azi. Studiile de arheologie moderna a Universitatilor americane ne îndreptatesc sa ne situam pe primul plan în Europa ca vechime. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani. Astfel, de la Nicholas Wade, „Science Time”, New York Time, din 2 mai 2000, aflam ca oamenii de stiinta, studiind ADN-ul matern, mostenit din generatie în generatie, au putut urmari traseul cromozomial al speciei umane, mergând pana la originea ei, ajungând, pur si simplu, la acea pereche primordiala, la „Adam” si „Eva”.

Americanii îsi redescopera istoria, studiile recente cromozomiale aratând migratia omului preistoric spre America, nu din Africa, ci din Asia. Dr. Wallace descopera ca aproape toti indienii americani au o mitocondrie care apartine ramurilor, pe care el le numeste: A, B, C si D. Aceasta migrare s-a produs din Asia acum 35.000 de ani, cu o singura exceptie, a unei „Eve” (ramura feminina X) venita din Europa, de undeva din nordul spatiului Carpato-Dunarean. (Dr. Napoleon Savescu, „ORIGINEA RASEI UMANE: CEI ZECE ADAMI SI CELE OPTSPREZECE EVE”).

Iata ce spune dl. N. Savescu in „Noi nu suntem urmasii Romei” la pag.113:
„În anul 2000 B.C. triburi de origine europeana, autonumindu- se Arieni (în sanscrita Arya=nobil), invadeaza partea nord vestica a Indiei. Originea acestor triburi europene este înca discutata: unii îi considera de origine greaca, germana, celta, dar cei mai multi cred ca erau de origine „latina”- datorita înrudirii multor cuvinte sanskrite cu cele „latine”.

<< Cercetari fara repros au stabilit, dupa îndelungate cautari, ca singurul SPATIU care raspunde conditiilor din vechea literatura vedica, este cel Carpatic, în care învatatii de la Universitatea din Cambridge plaseaza sub titulatura „Ancient India” faza primara a Culturii Vedice. (E.J.Rapson „The Cambridge History of India -pag. 65 – 76). În 1993 la editura Barnes & Noble Books apare lucrarea lui V.Gordon Childe „The History of Civilization – The ARYANS”. Autorul expune în aceasta carte la pagina 176-177 o harta a distributiei Aryenilor în timpul primei lor aparitii din care reiese clar amplasarea acestora în spatiul Carpato- Dunarean, între Carpati si Nistru precum si între Carpati si Peninsula Balcanica. Acesti invadatori arieni aveau o organizare tribala, având în fruntea fiecarui trib un Rege – Rajah a carui functie era ereditara.

Viata de familie era dominata de: TATA (Pitar în sanskrita – nu va suna acest cuvant familiar? … cel care aduce „PITA” în casa) care in germana este VATER, iar în latina PATER. MAMA (MATAR în sanskrita, MUTTER în germana, MATER în latina si MITIR în greaca) se bucura de o oarecare libertate, având autoritate asupra copiilor si servitorilor.

Aceasta populatie Aryana – alba, se suprapune populatiei locale negroide, fara însa a se amesteca cu aceasta, divizând societatea indiana-hindusa in 4 clase sociale numite CASTE:

1.Casta Preotilor – Brahmanii, Aryenii
2.Casta Domnitorilor si Razboinicilor – Ksatriya
3.Casta Negustorilor si taranilor – Vaisyas
4.Casta Servitorilor – Sudras care „asudau” muncind pentru primii.
Casta cea mai importanta era cea a Brahmanilor, a celor „nascuti de doua ori”, a doua nastere fiind considerata initierea în stiinta Arienilor, în stiinta Vedica. Literatura sacra se împarte în doua mari grupuri:
1) auzita, stiuta – shruti (se pronunta „asruti” – traducerea fonetica este foarte asemanatoare: „stiuti”…” sruti”.)
2) scrisa – smrti – în sanskrita.

Textele din literatura „Shruti” se bucura de cea mai mare autoritate, ele fiind considerate ca transmise oamenilor de catre ZEI. Din aceasta grupare fac parte: RIG VEDA, SAMA VEDA, ATHARUA VEDA, BRAHMANAS, ARANYAKAS si UPANISADELE. Cuvantul „vede” or „vid” în sanskrita , înseamna „a cunoaste”, „a vedea” (cu ce limba din lume seamana… va las pe dumneavoastra, românilor sa descoperiti! ). Primele 4 colectii contin imne dedicate unor zeitati, în timp ce UPANISADELE, contin gândiri speculative, filozofice, în cautarea permanenta a realitatii absolute. Competitive cu scrierile oricarui mare filozof prezent contemporan, ele contin instructiuni rituale, ceremonii, reguli de comportament. Sunt în numar de 108, dar mai cunoscute sunt numai 10 din ele. Spre curiozitatea dumneavoastra, sa vedem cum începe fiecare, chiar traduse în engleza. O alegem pe prima (din cartea „the UppanisHads” ce se poate cumpara la Barnes & Noble Books):

„OM (KATHA)…
May Brahman protect us,
May He guide us,
„OM- PEACE, PEACE, PEACE…”

Singurul cuvânt care nu a putut fi „tradus” din sanskrita în engleza, a fost „OM” -cuvânt „de neanteles” în „toata lumea”… Sa fie chiar asa?! Iar în prefata lucrarii autorul ni-l explica: „OM” – symbol of Brahman or God – is to hindus Divine … and has a solemn resonance, indefinitely prolonged.” Cuvântul OM simbolizeaza legatura dintre fiinta suprema si materie, este cuvântul pronuntat în templele hinduse cu respect, cei ce-l rostesc stând în picioare.
Dar cuvântul DEVA ori DAVA (zeu) nu cumva îl aveau si stramosii nostri?

SUCIDAVA (orasul zeului SUCI)… MOLDAVA (tinutul zeului MOL). Cuvinte înainte fara nici un înteles, încep sa-si capete o explicatie. Sa fie oare si alte cuvinte „asemanatoare” ? Cuvântul „IAMA”, nu este cunoscut în limba româna curenta … dar figureaza într-o expresie proverbiala, foarte frecventa: „a da iama-n vite (cu sensul de a raspândi moarte-n vite) – „IAMA” este domnul si judecatorul mortilor în religia vedica.”

Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac vorbea despre Codex Rohonczy , o cronica daco-romaneasca, însumând 448 pagini, scrisa în limba româna arhaica, „latina vulgara”cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se afla scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stânga si textul se citeste de jos în sus.

Descoperim ca în bisericele vechi, daco-românesti, cultul ortodox se exercita în limba „latina vulgara”, chiar pîna în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greaca si slavona. Codexul cuprinde mai multe texte, ca Juramântul tinerilor vlahi, diferite discursuri rostite în fata ostasilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o Cronica privind viata voievodului Vlad, care a condos Vlahia între anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, însotit de note muzicale etc.
Atunci sa nu te revolti si sa te întrebi : ” de ce institute de specialitate ale Academiei Române au ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco-româna, latina dunareana” într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?

Faptul ca NOI suntem stramosii tuturor popoarelor latine si nici decum o ruda marginala, abia acceptata, ar trebui sa ne faca sa ne mândrim si nu sa cautam contra argumente. Istoricii si lingvistii nostrii ne spun: „Romanizarea Daciei nu a însemnat nimicirea localnicilor, ci asimilarea lor.” Dimpotriva, noi am asimilat tot ce a trecut peste noi. Ovidiu, acest „paene poeta getes,” în una din ale sale „Epistoles ex Ponto” (IV, II, 21, 22) scrie: „Si quis in hac lipsum posuisset Homerum, esset, crede mihi, factus et ille Getes!” Sau în traducerea libera a lui Camilar: „Homer, adus în locu-mi, el, marele poet, / Cu timpul ca si mine ar fi ajuns un get.”Crede mihi! zice Ovidiu, el care i-a cunoscut bine si care a si scris elegii în limba lor, desi la început nu-i placeau acesti „barbari pletosi.” Sunt atâtea dovezi, istorice, arheologice, si lingvistice, încât numai cine nu vrea nu le vede. >> (pagina lui Gerula: http://www.geocitie s.com/dacgerula/ index.html-

Limba romana, o limba prelatina)
Iata ce spune dl. Mihai VINEREANU(City University, New York), în articolul „CU SERIOZITATE DESPRE ORIGINEA LIMBII ROMÂNE” publicat pe internet pe serverul „Institutului de civilizatie dacica” din R. Moldova la adresa:
http://www.iatp. md/dava/Vinerean u/vinereanu. html

„O analiza atenta a limbii Române indica înca de la început o serie de neclaritati. În lexicul nostru se constata ca exista multe etimologii necunoscute sau trimise la diferite surse. Acest fapt denota multa usurinta si graba în stabilirea etimologiei unui cuvânt. Lingvistica comparativ-istorica s-a facut la noi în mod destul de superficial. Etimologiile s-au stabilit pe baza unor asemanari fara sa se tina cont deloc sau aproape deloc de principiile de evolutie fonologica specifice limbii Române. Astfel s-a ajuns ca o multime de cuvinte care au fost împrumutate de limbile învecinate din româna sa fie considerate împrumuturi ale românei din aceste limbi. Cercetarea atenta a mai multor limbi Indo-Europene antice si moderne precum Sanskrita, Hitita, Lituaniana, Letona si mai ales Albaneza dezvaluie cercetatorului multe surprize.”

Limbile indo-europene se împart în doua grupuri numite conventional kentum si   satem.   Una   din   deosebirile  caracteristice  dintre  ele  consta  în  faptul  ca palatalelor din limbile de tip kentum le corespund, în limbile satem spirante, aceasta înseamna ca numeroase elemente lexicale care contin consoanele k si g(h) în limbile din primul grup cuprind consoanele s si z în limbile din al doilea grup. Exemplu s-a dat cuvântul 100 (suta) : kentum în latina (se scria centum) si satem în persana veche. Din grupul kentum faceau parte limbi ca latina, greaca, celta, vechea germana, etc., iar din grupul satem sanskrita, scita, persana, idiomurile balto-slave si altele. S-a putut stabili ca limba traco-dacica face parte din grupul satem , fiind înrudita cu sanskrita, cu cele balto-slavice, dar mai ales cu ilira vorbita în partea de apus a Peninsulei Balcanice si în tinuturile Calabriei si Apuliei din Italia sud-estica.

Foarte multe cuvinte românesti se aseamana mai mult cu sanskrita decât cu latina, sau altele catalogate de DEX ca împrumutate din slavona, bulgara, sau etimologie necunoscuta, le gasim în sanskrita. (vezi tebelul de mai jos).

Romana

Sanskrita

Latina

Alte limbi

Boier

Bharu

Apa

Apa

Aqua

Wasser (germ.); l’eau (fr.)

Soare

Surya

Sol-is

Son (engl.); Sonne (germ.)

Ol, oala

Ola

Sarpe

Sarpa

Serpent (fr.); Schlange (germ.)

Ba

Ba

Vaca

Vaca

Vacca

Caw (engl.)

A crea, creier

Kri

Creare, Cerebrum

a citi

Cit, citta

Read (engl.); lessen (germ.)

A adapa

Padapa

Adaquare

Acu, acum, acuma

açça

Eccum

now (eng.); jetzt (germ.)

Vaduva

Vidhava

Viduus

Wittwe, Wittuwa (germ. veche)

carpator

Karpath

Coopera-torim

Cas

Ksu

Casseus

Sase

Sas

sex

six (engl.); sechs (germ.)

Sapte

Sapta

Septem

seven (engl.); sieben (germ.)

Stapan

Stapana

Master (engl.); Meister (germ.)

A aseza

Asidami

Assediare

To sit (engl.); sitzen (germ.)

Aripa

Antaripa

Alapa

Wing (engl.)

A avea

Av, avami

habere

have (engl.); haben (germ.)

Azi

Adya

Hac die

Today (engl.); heute (germ.)

Asta

Asta
Rad.Sta

Ecce istu
ecce ista

Buza

Guda

Cânepa

Kanapa

Kanabis (din gr.)

caramida

Krmidza
(kana si apa)

Stein (germ.)

Cucuvea
Cucumer (in Gorj)

Cuckve

a chema

Cyami

Clamare

Cirac

Kiraka

Casa
Casi (in Oltenia)

Ksha, kasha, kashaya, kshi

home (engl.)

Colac

Kolaka

Kolaci (slav.)

Dumbrava

Dumbraba

Degeaba

Dudaba

Caba (turca)

Gramada

Grama, da (sufix de multime)
Granata (reunion de villages)

Gramada (slav.)
Gramada (bulg.)
Gramada (magh.)

Gata

Gata

Gat (albaneza)

Otâra (oleaca)

Acira

Ocara

Apakara (offense, inimitié)

Pânza

Padda (bande d’ettofe)

Patuiag

Padaeuka, Pada-eka

Poteca

Pathaka

Pateka (bulg.); path (engl.); Phad (germ.)

Pândar

Pindara (gardian de buffles)

Pondari (slav.)

Paradit

Paladina (affligé)

Pharado (tiganeste)

Pita

Pita

Panis

Pita (srb., ungh.); pite (alb.); pyta(neo. gr.); pittakion (gr. veche); pito (macedo-romana)

Soarta

Swarta (w=u)

Sors, sortis

Rege

Rajah (j=gi)

rex

A se prasi

Prasuye, prasuta

Iata

Yatha

Eto (bulg.)

Povata

Pavaça

Powodka (conducator) (pol.)


0 comentarii la “Akasha (Acasa) la Sarmisegetusa”
Comentariul tau